·

tailgate (EN)
substantiv, verb

substantiv “tailgate”

singular tailgate, plural tailgates
  1. plăcuța sau ușa articulată din spatele unui vehicul care poate fi deschisă în jos pentru încărcare și descărcare
    He lowered the tailgate of his pickup truck to load the heavy boxes.
  2. (UK) ușa din spate a unei mașini hatchback
    She opened the tailgate to put her groceries in the car.

verb “tailgate”

infinitiv tailgate; el tailgates; trecut tailgated; part. trecut tailgated; ger. tailgating
  1. a conduce periculos de aproape în spatele altui vehicul
    The impatient driver tailgated me all the way to the city.