·

cog (EN)
substantiv, verb

substantiv “cog”

singular cog, plural cogs
  1. roată dințată
    The old clock had many cogs inside to keep accurate time.
  2. unul dintre dinții unei roți dințate
    A broken cog can cause the whole wheel to stop working.
  3. (o persoană care joacă un rol minor într-o organizație sau sistem mare)
    She felt like just a little cog in the company.
  4. (proiecție în tâmplărie) o proeminență pe o grindă care se potrivește într-o crestătură dintr-o altă piesă
    The builder used a cog to secure the beam in place.

verb “cog”

infinitiv cog; el cogs; trecut cogged; part. trecut cogged; ger. cogging
  1. a echipa ceva cu roți dințate
    The mechanic cogged the gears for the new clock.
  2. (se referă la un motor electric) a se mișca în pași sacadați atunci când nu este alimentat
    The motor cogs when you try to turn it by hand.