·

comma (EN)
substantiv

substantiv “comma”

singular comma, plural commas, commata
  1. virgulă
    She used a comma to separate each clause in her long sentence.
  2. un fluture din genul Polygonia care are un mic semn în formă de virgulă pe partea inferioară a aripilor
    We watched a bright orange comma flutter across the garden path.
  3. (în muzică) o mică diferență de înălțime între două intervale care altfel sunt considerate la fel
    Using the Pythagorean tuning results in the Pythagorean comma between diatonically equivalent notes.
  4. (delimitator folosit pentru a separa elementele într-un cod genetic)
    Removing a comma in the DNA sequence caused an unexpected protein change.
  5. (în retorică, în greaca veche) o frază sau o propoziție scurtă, adesea indicată printr-o virgulă
    An orator might pause slightly for a comma to emphasize a point.