·

wolf (EN)
substantiv, verb

substantiv “wolf”

singular wolf, plural wolves
  1. lup
    The wolf howled at the moon from the top of the hill.

verb “wolf”

infinitiv wolf; el wolfs; trecut wolfed; part. trecut wolfed; ger. wolfing
  1. a înfuleca (în contextul de a mânca ceva foarte repede)
    After the long hike, she wolfed down her dinner in minutes.