·

kite (EN)
substantiv, verb

substantiv “kite”

singular kite, plural kites
  1. zmeu
    On windy days, children love to fly kites in the park.
  2. gaie
    We watched a kite soaring high above the fields.
  3. (geometrie) un patrulater cu două perechi de laturi adiacente egale
    In math class, we learned about the properties of a kite.
  4. (scrisori de închisoare) o scrisoare sau un bilet secret transmis între deținuți
    The guard found the kite hidden under the mattress.

verb “kite”

infinitiv kite; el kites; trecut kited; part. trecut kited; ger. kiting
  1. a emite un cec fără acoperire (în cont)
    He was arrested for kiting checks to pay his debts.
  2. Ataca un inamic în timp ce te îndepărtezi pentru a evita să fii lovit.
    In the game, she kited the monster to avoid damage.
  3. a se deplasa folosind un zmeu, ca în kitesurfing
    They spent the afternoon kiting along the coastline.