·

completion (EN)
substantiv

substantiv “completion”

singular completion, plural completions sau neînumărabil
  1. finalizare
    After years of hard work, the completion of her novel brought her immense satisfaction.
  2. completare (în contextul fotbalului american, când o pasă este aruncată și prinsă cu succes de jucătorul căruia i-a fost destinată)
    The quarterback threw for his third completion of the game, connecting with the wide receiver for a crucial first down.